Mobila - nr. 6/2008
Opinii despre fapte
Globalizarea – şansă şi risc
Globalizarea – şansă şi risc
Sunt momente când ţi-ai dori să nu faci parte dintr-un sistem globalizat. Globalizarea înseamnă şanse în plus, dar şi riscuri... Actualmente, riscul este cel care a devenit cel mai vizibil. Bulgărele de zăpadă format în sistemul financiar american se rostogoleşte fără ţintă prin toată lumea şi, din păcate, ţara noastră nu este ocolită.
Producătorii de mobilă din România se confruntă în ultimul timp cu dificultăţi majore generate, în principal, de criza financiară globală. Scăderea semnificativă a vâzărilor de mobilă faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, reducerea drastică a comenzilor pentru export, care a determinat deja oprirea unor capacităţi de producţie şi disponibilizări de personal şi incertitudinea asigurării cu comenzi a capacităţilor de producţie pentru anul 2009, în condiţiile în care, în aceeaşi perioadă a anului trecut, acestea erau asigurate pentru întregul an 2008, sunt semnale evidente că nu mai este vorba doar de o vagă şi foarte îndepărtată ameninţare. La acestea se adaugă majorarea preţurilor la materii prime, materiale şi energie şi a dobânzilor bancare, faptul că accesul la fondurile europene este blocat pentru numeroase firme din cauza pierderilor înregistrate de acestea şi a imposibilităţii de a asigura cofinanţarea proiectelor şi faptul că modalităţile de plată a livrărilor sunt în defavoarea exportatorilor. Creşterile necesarului de capital de lucru se rezolvau prin majorarea liniilor de credit pentru capitalul de lucru, ceea ce nu mai este posibil, în prezent; credite noi nu pot fi contractate din cauza noilor dobânzi practicate de bănci, în condiţiile în care cererea pentru produsele de mobilier se contractă; costul creditării pentru proiectele de investiţii a crescut cu peste 50%, majorând riscurile asociate investiţiei şi îngreunând decizia de a investi, iar plăţile garantate pentru activitatea de export nu mai sunt agreate de partenerii externi (avans la livrare, garanţie bancară, acreditiv etc). Mai mult, o reducere semnificativă a ritmului construcţiilor de locuinţe în ţară şi perspectiva continuării unui trend descendent în domeniu, pe o perioadă încă nedeterminată de timp este, de asemenea, un motiv serios de îngrijorare. Şi atunci este normal să ne întrebăm ce e de făcut. Consiliul director al APMR, întrunit în luna noiembrie, a analizat situaţia de fapt şi a formulat un set de propuneri de măsuri pe care instituţiile centrale – Guvernul şi BNR – ar trebui să le ia pentru a diminua efectele negative ale crizei. Poziţia adoptată cu această ocazie a fost transpusă într-un demers special adresat Guvernului României prin care se cere acestuia adoptarea fără întârziere a următoarelor: • decalarea obligaţiilor de plată a TVA-ului la facturile pentru beneficiarii din sistemul bugetar, până la încasarea facturilor de la aceştia sau...
Pentru versiunea completă a articolului şi multe altele, cel puţin la fel de interesante, solicitaţi un exemplar de la redacţie: abonamente@apmr.eu
Ing. Aurel Rizea preşedinte al APMR
Sunt momente când ţi-ai dori să nu faci parte dintr-un sistem globalizat. Globalizarea înseamnă şanse în plus, dar şi riscuri... Actualmente, riscul este cel care a devenit cel mai vizibil. Bulgărele de zăpadă format în sistemul financiar american se rostogoleşte fără ţintă prin toată lumea şi, din păcate, ţara noastră nu este ocolită.
Producătorii de mobilă din România se confruntă în ultimul timp cu dificultăţi majore generate, în principal, de criza financiară globală. Scăderea semnificativă a vâzărilor de mobilă faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, reducerea drastică a comenzilor pentru export, care a determinat deja oprirea unor capacităţi de producţie şi disponibilizări de personal şi incertitudinea asigurării cu comenzi a capacităţilor de producţie pentru anul 2009, în condiţiile în care, în aceeaşi perioadă a anului trecut, acestea erau asigurate pentru întregul an 2008, sunt semnale evidente că nu mai este vorba doar de o vagă şi foarte îndepărtată ameninţare. La acestea se adaugă majorarea preţurilor la materii prime, materiale şi energie şi a dobânzilor bancare, faptul că accesul la fondurile europene este blocat pentru numeroase firme din cauza pierderilor înregistrate de acestea şi a imposibilităţii de a asigura cofinanţarea proiectelor şi faptul că modalităţile de plată a livrărilor sunt în defavoarea exportatorilor. Creşterile necesarului de capital de lucru se rezolvau prin majorarea liniilor de credit pentru capitalul de lucru, ceea ce nu mai este posibil, în prezent; credite noi nu pot fi contractate din cauza noilor dobânzi practicate de bănci, în condiţiile în care cererea pentru produsele de mobilier se contractă; costul creditării pentru proiectele de investiţii a crescut cu peste 50%, majorând riscurile asociate investiţiei şi îngreunând decizia de a investi, iar plăţile garantate pentru activitatea de export nu mai sunt agreate de partenerii externi (avans la livrare, garanţie bancară, acreditiv etc). Mai mult, o reducere semnificativă a ritmului construcţiilor de locuinţe în ţară şi perspectiva continuării unui trend descendent în domeniu, pe o perioadă încă nedeterminată de timp este, de asemenea, un motiv serios de îngrijorare. Şi atunci este normal să ne întrebăm ce e de făcut. Consiliul director al APMR, întrunit în luna noiembrie, a analizat situaţia de fapt şi a formulat un set de propuneri de măsuri pe care instituţiile centrale – Guvernul şi BNR – ar trebui să le ia pentru a diminua efectele negative ale crizei. Poziţia adoptată cu această ocazie a fost transpusă într-un demers special adresat Guvernului României prin care se cere acestuia adoptarea fără întârziere a următoarelor: • decalarea obligaţiilor de plată a TVA-ului la facturile pentru beneficiarii din sistemul bugetar, până la încasarea facturilor de la aceştia sau...
Pentru versiunea completă a articolului şi multe altele, cel puţin la fel de interesante, solicitaţi un exemplar de la redacţie: abonamente@apmr.eu