Flexibilizarea spaţiului interior

Când vorbesc despre problemele apartamentelor din blocurile noastre îmi vine în minte o poveste veche. Un evreu vine la rabinul său, plângându-se că mica lui casă, în care stătea de o viaţă, devenise neîncăpătoare pentru familia lui care se mărise substanţial cu trecerea anilor. Rabinul stă şi se gândeşte o clipă şi spune:

– Uite ce zic eu. Ai o capră?

– Da, am, zice omul.

– Ia bagă tu capra în casă o săptămână şi apoi vino să mă vezi.

Ţăranul nu a înţeles nimic dar a făcut cum i s-a spus. După o săptămână vine mai mult mort decât viu.

– Rabinule, dacă ai vrut să mă pedepseşti ai reuşit! Mama sforăie, capra face mizerie peste tot, ăla micu’ plânge, nevasta-mea ţipă... ce mai! e iad!

Rabinul se uită înţelept la om şi-i răspunde: „bine, acum poţi scoate capra din casă: să vii să-mi spui peste 2 zile.”

Peste câteva zile vine omul la el cu o mină fericită. Este spălat, odihnit şi bine dispus.

– Cum ai ştiut rabinule că am aşa o casă încăpătoare şi frumoasă?!

În apartamentul deja tradiţional al românului capra stă cam de multicel. Încă din anii ’20 au fost făcute studii de eficientizare a spaţiului locuinţei ieftine, făcute de arhitecţi celebri ca Le Corbusier sau Mies van der Rohe. S-a ajuns la următoarele suprafeţe... [...]

Acestea sunt normele după care au fost construite şi locuinţele colective de până în anii ’90, respectând, iată, norme europene: omul redus la modul, fără personalitate. Individualizarea era un lux, tipizarea crea regulile. Circulaţiile erau minime, băile adesea fără lumină naturală, ocupând centrul apartamentului din motive funcţionaliste. Dinningul  este anulat, familia servind masa în bucătărie. Spaţiile de depozitare sunt un lux, 3 sferturi din români închizând balcoanele pentru a le spori. [...]

Una din primele şi esenţialele schimbări  care au avut loc este creşterea suprafeţei aferente fiecărui membru al familiei. De la acest minim de 20 mp per locatar, locuinţa contemporană medie ajunge să dubleze aproape acest quantum, normele la care se ajunge depinzând de clasa rezidenţei. O altă schimbare remarcabilă se petrece în rolul efectiv pe care-l joacă astăzi adăpostul nostru în intimitatea, protecţia, viaţa socială, practic concepţiile locuitorului contemporan asupra acestor teme.

Să luăm camera de zi, de exemplu. Livingul are... [...]

Baia glisează din zona centrală către zona de lumină şi aerisire; explodează ca suprafaţă şi capătă un rol deosebit, putând să stabilească standardul de... [...]

Spaţiul de lucru este individualizat datorită faptului că omul contemporan lucrează acasă într-o proporţie din ce în ce mai mare. El se poate alătura deseori de dormitor sau de living, devenind fie o alveolă, fie un spaţiu individualizat. Biroul sau biblioteca, prezente odată ca funcţiuni în locuinţele de lux, apar din ce în ce mai mult în locuinţa colectivă contemporană.

Depozitarea este o funcţiune ce necesită... [...]

Toate aceste schimbări sunt rezultate de fapt din schimbări ale vieţii cotidiene şi cerinţelor acesteia. Locuinţa de tip stup – un sertar identic cu altele în care omul muncii venea obosit acasă să se odihnească şi doar atât – a revenit la habitatul complex care-l reprezintă pe omul complex contemporan: un loc în care se îmbină intimitatea cu relaţionarea socială, munca cu odihna, relaxarea cu hobiurile. Astfel încât problema spinoasă pe care o pune reabilitarea apartamentelor din blocurile de locuinţe este tocmai adaptarea acestor nuclee cu flexibilitate şi individualizare minimă la condiţiile vieţii de astăzi.

O primă soluţie ar fi să ...

Pentru versiunea completă a articolului şi multe altele, cel puţin la fel de interesante, solicitaţi un exemplar de la redacţie: abonamente@apmr.eu