Mobila - nr. 1/2009
Editorial
Cooperare
English translation: Co-operation
Îmi pun relativ des întrebarea: de ce nu funcţionează şi în România modelul de cooperare între firmele producătoare de mobilă în serie? În Italia acest model a dat şi dă roade, deci este practic şi avantajos pentru cei ce participă. Nu e complicat. Realizarea unei serii de scaune este împărţită în secvenţe, una din firme fabrică picioarele şi ramele, alta spătarul şi şezutul din lemn mulat stratificat, a treia realizează montarea şi finisajul, şi la final o a patra firmă este însărcinată cu vânzarea produselor. Fiecare se poate specializa pe un anumit segment, căpătând astfel viteză şi – implicit – crescându-şi productivitatea. Totul e mai economic, mai rapid.
Ei, dacă e atât de simplu, de ce nu aplicăm şi noi această formulă?
Lăsând deoparte iluziile, aş putea să enumăr câteva motive serioase pentru care cooperarea adevărată şi reciproc benefică în producţie se va mai lăsa aşteptată. Toţi avem lehamite de acest cuvânt devalorizat în perioada comunistă. Producătorului nu-i arde să împartă cu alţii ce are, mai bine îşi omoară nervii cu varianta „integrată”: taie, transportă şi depozitează buşteni, debitează şi uscă cherestea, are în evidenţă mii de repere, fabrică mobilă de la Louis Philippe până la modelele minimaliste, are seturi de mobilă pentru oricare încăpere din casă, şi face chiar şi mobilă de grădină. În plus, se ocupă şi de vânzări, face export, şi are câteva magazine proprii în ţară. Are nevoie de o armată de oameni, plăteşte salarii multe, şi nu are timp să se oprească pentru a face analize şi planuri. Nu are încredere în alte firme producătoare, şi nici alţii nu prea au încredere în el. O mentalitate învechită şi greşită aproape că exclude metoda externalizării (outsourcing) a unor secvenţe de lucru sau servicii.
Există însă şi alte piedici reale în calea cooperărilor. Reţeaua drumurilor din România face ca transporturile să fie anevoioase şi costisitoare. Noţiunea de „cluster” este încă insuficient cunoscută. Experienţele negative referitoare la cooperări predomină, făcându-l pe producător suspicios în faţa oricărei propuneri de cooperare. Mulţi dintre noi sunt corigenţi la disciplina „Termene de livrări şi plăţi”.
Am reuşit să găsesc deci o serie de explicaţii, de ce cooperarea va rămâne doar teorie. Totuşi, am presimţirea că în cursul anului criza economică va obliga mulţi manageri să ia în calcul şi anumite proiecte de cooperare.
Ei, dacă e atât de simplu, de ce nu aplicăm şi noi această formulă?
Lăsând deoparte iluziile, aş putea să enumăr câteva motive serioase pentru care cooperarea adevărată şi reciproc benefică în producţie se va mai lăsa aşteptată. Toţi avem lehamite de acest cuvânt devalorizat în perioada comunistă. Producătorului nu-i arde să împartă cu alţii ce are, mai bine îşi omoară nervii cu varianta „integrată”: taie, transportă şi depozitează buşteni, debitează şi uscă cherestea, are în evidenţă mii de repere, fabrică mobilă de la Louis Philippe până la modelele minimaliste, are seturi de mobilă pentru oricare încăpere din casă, şi face chiar şi mobilă de grădină. În plus, se ocupă şi de vânzări, face export, şi are câteva magazine proprii în ţară. Are nevoie de o armată de oameni, plăteşte salarii multe, şi nu are timp să se oprească pentru a face analize şi planuri. Nu are încredere în alte firme producătoare, şi nici alţii nu prea au încredere în el. O mentalitate învechită şi greşită aproape că exclude metoda externalizării (outsourcing) a unor secvenţe de lucru sau servicii.
Există însă şi alte piedici reale în calea cooperărilor. Reţeaua drumurilor din România face ca transporturile să fie anevoioase şi costisitoare. Noţiunea de „cluster” este încă insuficient cunoscută. Experienţele negative referitoare la cooperări predomină, făcându-l pe producător suspicios în faţa oricărei propuneri de cooperare. Mulţi dintre noi sunt corigenţi la disciplina „Termene de livrări şi plăţi”.
Am reuşit să găsesc deci o serie de explicaţii, de ce cooperarea va rămâne doar teorie. Totuşi, am presimţirea că în cursul anului criza economică va obliga mulţi manageri să ia în calcul şi anumite proiecte de cooperare.