Mobila - nr. 1/2009
Colateral
Biocizii, de aproape 10 ani în atenţia CE
English translation: Biocides: for almost 10 years in the attention of the EC
Securitate chimică în strategiile de protecţia mediului
Biocizii sunt utilizaţi în multe industrii pentru a controla organismele dăunătoare sau nedorite, cum sunt viruşii, bacteriile, ciupercile şi insectele. Folosiţi într-o multitudine de domenii cu impact direct asupra vieţii noastre de zi cu zi – în produsele cele mai obişnuite: mobilă, pantofi etc – aceştia trebuie să prezinte garanţia că nu sunt vătămători nici pentru cei care utilizează produsele tratate cu astfel de substanţe, nici pentru mediu.
Dată fiind multitudinea utilizărilor lor, în strategia de protecţia mediului, biocizii ocupă un loc special. Prepararea şi comercializarea acestora este reglementată prin prevederile directivelor 2006/122/CE şi 76/769/CEE, a căror menire este armonizarea actelor cu putere de lege din statele membre UE în privinţa unor substanţe cum sunt sulfonaţii de per-fluoro-octan sau unii compuşi ai arsenului, etc .
În legislaţia ţării noastre, aceste directive sunt transpuse prin H.G. 347/2007, cu modificările şi completările ulterioare la anexa nr.1, care a intrat în vigoare la data de 27 septembrie 2008.
Conform definiţiei, biocidul este „orice substanţă activă sau preparat conţinând una sau mai multe substanţe active, în forma în care acesta este furnizat utilizatorului, având drept scop distrugerea, anihilarea, prevenirea acţiunii sau dezvoltării, sau exercitarea oricărui mijloc de control asupra oricărui organism dăunător, prin mijloace chimice şi biologice”. În afară de substanţele destinate protecţiei plantelor şi de medicamente, care au un regim de reglementare special, toate substanţele cu rolul amintit intră în categoria biocidelor şi – cel mai important pentru sectorul mobilei – conservanţii pentru lemn intră şi ei perfect în această categorie.
Prin articolul 16 al Directivei privind produsele biocide 98/8/CEE, UE a demarat un program de 10 ani care să reglementeze accesul pe piaţă al acestor produse. Urmarea este aceea că pe piaţa UE pot fi comercializaţi doar biocizi a căror calitate este atestată după o vastă documentare şi care prezintă suficiente garanţii în ceea ce priveşte folosirea lor în siguranţă pe scară largă. Sunt luate în consideraţie aici nu doar riscurile de nocivitate pe termen scurt...
Pentru versiunea completă a articolului şi multe altele, cel puţin la fel de interesante, solicitaţi un exemplar de la redacţie: abonamente@apmr.eu
ing. chim. Ioana Petcu
Dată fiind multitudinea utilizărilor lor, în strategia de protecţia mediului, biocizii ocupă un loc special. Prepararea şi comercializarea acestora este reglementată prin prevederile directivelor 2006/122/CE şi 76/769/CEE, a căror menire este armonizarea actelor cu putere de lege din statele membre UE în privinţa unor substanţe cum sunt sulfonaţii de per-fluoro-octan sau unii compuşi ai arsenului, etc .
În legislaţia ţării noastre, aceste directive sunt transpuse prin H.G. 347/2007, cu modificările şi completările ulterioare la anexa nr.1, care a intrat în vigoare la data de 27 septembrie 2008.
Conform definiţiei, biocidul este „orice substanţă activă sau preparat conţinând una sau mai multe substanţe active, în forma în care acesta este furnizat utilizatorului, având drept scop distrugerea, anihilarea, prevenirea acţiunii sau dezvoltării, sau exercitarea oricărui mijloc de control asupra oricărui organism dăunător, prin mijloace chimice şi biologice”. În afară de substanţele destinate protecţiei plantelor şi de medicamente, care au un regim de reglementare special, toate substanţele cu rolul amintit intră în categoria biocidelor şi – cel mai important pentru sectorul mobilei – conservanţii pentru lemn intră şi ei perfect în această categorie.
Prin articolul 16 al Directivei privind produsele biocide 98/8/CEE, UE a demarat un program de 10 ani care să reglementeze accesul pe piaţă al acestor produse. Urmarea este aceea că pe piaţa UE pot fi comercializaţi doar biocizi a căror calitate este atestată după o vastă documentare şi care prezintă suficiente garanţii în ceea ce priveşte folosirea lor în siguranţă pe scară largă. Sunt luate în consideraţie aici nu doar riscurile de nocivitate pe termen scurt...
Pentru versiunea completă a articolului şi multe altele, cel puţin la fel de interesante, solicitaţi un exemplar de la redacţie: abonamente@apmr.eu