WAVE2 - un proiect de nota zece

Şcoala „Anastasia Popescu” din Bucureşti este una dintre şcolile care s-au oferit voluntare în proiectul pilot WAVE2 la începutul anului. Atât elevii, cât şi cadrele didactice ale şcolii au primit cu entuziasm să se alăture proiectului, în luna februarie a acestui an. Pe parcursul celor 10 sesiuni de îndrumare în lumea mobilei alături de profesori şi designeri de la Universitatea de Arhitectura şi Urbanism „Ion Mincu” Bucureşti, elevii claselor a III-a şi a V-a au reuşit, lucrând în grupuri, să finalizeze câteva machete întruchipând mobila din visul lor.

Despre proiect şi despre această unitate privată de învăţământ din Bucureşti, am stat de vorbă cu d-na profesor Mona Şerbănescu, directorul şcolii.

– Şcoala „Anastasia Popescu” este o şcoală mai aparte, o şcoală privată. Aş vrea să ne spuneţi pentru început câteva cuvinte despre înfiinţarea şcolii dv.

– Şcoala a apărut în continuarea grădiniţei, în 1996, după ce Mama Sica nu a mai fost printre noi, pentru că numele şcolii „Anastasia Popescu” este dat în amintirea d-nei profesoare de religie, care a fost d-na Anastasia Popescu, căreia toţi îi spuneau Mama Sica, şi care a predat religie la gradiniţă între 1994 şi 1995. În vara anului 1995, dumneaei a plecat dintre noi, iar grupa cu care a lucrat la grădiniţă a format clasa noastră I. Mi s-a părut firesc ca şcoala să poarte numele acestei profesoare excepţionale: influenţa dumneaei a fost covârşitoare. Era absolventă de Teologie şi după 1945 a rămas în şcoală să predea o altă disciplină (literatură română, mi se pare), însă a revenit la catedră cu foarte multă putere după Revoluţie. A participat la alcătuirea primului abecedar de religie după anii aceia şi a predat la toate nivelurile: şi la cei mici şi la cei mari. Pentru noi a fost un mare noroc faptul că am avut putut să o aducem să predea la copilaşii mici. Pe lângă cei mici, care stăteau ochi şi urechi la oră, cam tot personalul grădiniţei era acolo când era Mama Sica în clasă şi ascultam. Avea un mod deosebit de a aborda temele, în primul rând prin povestioare pentru copii, cu pildele de rigoare, dar era covârşitoare ca prezenţă, ca personalitate...

– Aţi spus „în continuarea grădiniţei…”. Despre ce este vorba?

– De o grădiniţă particulară, pe care ...

[...]

– Ce îi atrage pe copii să-şi continue educaţia aici?

– Sistemul este bun şi foarte suplu, iar din punct de vedere al părinţilor este o ofertă destul de nouă, mă rog era foarte nouă când am început-o noi, fiindcă am pornit cu 3 limbi străine în paralel şi intensiv, limbile străine sunt introduse şi acum în programul copiilor, deci nu sunt opţionale, cum se numesc în alte părţi...

[...]

– Probabil că şi copiii au rezultate...

– Da, copiii au rezultate excepţionale, şi la olimpiade şi în toate concursurile pe care noi încercăm să le abordăm; nu am prea ratat din ele. Suntem, de pildă, campioni naţionali la MindLab, care este un complex de jocuri logice şi care implică strategie. Avem proiecte interdisciplinare şi rezultate excepţionale la tot ce înseamnă concursuri şi olimpiade şcolare, fie că participăm la cele oficiale, fie că le iniţiem chiar noi, aşa cum este concursul de arte plastice şi decorative, concursul de dans „Prietenii dansului”... Programul de arte se numeşte „Uşor-uşor, păşim în lumea artelor”. Aţi văzut albumul, şi acolo sunt cuprinse şi câteva proiecte transdisciplinare în care arta a avut un cuvânt greu de spus. Sunt foarte importante, interdisciplinaritatea mi se pare esenţială pentru educaţia lor.

– Apropo de interdisciplinaritate, cum aţi fost convinsă să intraţi în proiectul WAVE2 şi cum aţi perceput desfăşurarea proiectului?

– Ah, da, a fost dragoste la prima vedere!.. în momentul când colegii dv. de la APMR mi-au povestit despre proiect. A fost o mare încântare şi întâlnirea cu partenerii din Franţa la şedinţa de debut a proiectului, la Romexpo, când au venit şi autorităţile, atunci am fost extrem de încântată.... Ulterior mi s-a părut că ar fi trebuit să aibă mai mult nerv activitatea, în sensul că aş fi vrut să obţinem rezultatele, după care să mergem mai repede mai departe. Mi s-a părut că au trenat vreo 2-3 întâlniri (n.r. vizitele partenerilor europeni în şcoală şi momentele inerente de cunoaştere reciprocă a designerilor cu elevii), dar, în fine, astea sunt chestii organizatorice peste care nu se poate sări, pentru că erau foarte mulţi oameni angrenaţi şi asta era. Oricum şi sâmbăta mi s-a părut ofertantă şi chiar m-am bucurat că atunci, în sâmbăta a II-a când, din păcate, nu mai fost clară întâlnirea a fost interesant şi copiii s-au pregătit.

– Totuşi nici programul dv. şcolar nu a permis foarte mult... iar proiectul nu a avut la dispoziţie decât un număr limitat de ore (n.r. 10 ore/clasă), până la urmă.

– Da, da, tocmai asta este. Am ales iniţial pentru sesiunile cu designerii ziua de miercuri, când toată lumea ofta că erau 2 ore care se duceau din program şi se pierdeau mereu orele aceloraşi discipline. De-aia am optat ulterior pentru sâmbătă... Oricum eu sper să nu ne oprim şi să-l continuăm, pentru că şi copiii cresc, vor veni cei care sunt acum în clasa I şi a II-a, care au fost foarte geloşi pe colegii lor, care au lucrat mai mult ca ei, iar că ei au intrat să facă desene şi machete doar o dată sau de două ori, deşi şi-au dorit şi ei să facă parte din proiect.

– Cum aţi vedea o continuare?

– Părerea mea ar fi să-l gândiţi ca pe un posibil... [...]

– Cum vi s-a părut ideea de a-i învăţa pe copii câte ceva despre designul de mobilier?

– Extraordinară! Este un proiect important. Eu sunt în general de părere că elevii trebuie să intre în contact cu cât mai multe domenii şi tocmai de aceea cred că este un proiect care nu trebuie abandonat... Eu îi proiectez întotdeauna în viitor pe copii, niciodată nu mi-i imaginez rămânând acolo, la 6 ani, la 7 ani, la 10 ani şi trecând atâţia ani de când am pornit, îi şi văd realizaţi de-adevăratelea şi îmi dau seama că, da, e bine cum am gândit, sau puteam să acelerăm anumite lucruri şi să facem mai mult altfel...Mi-aş dori extrem de mult să continuăm şi să nu fie doar o bucăţică din program, ci să rămână ca mini-proiect pe care să îl ducem mai departe sub auspiciile atelierului de artă, fiindcă se şi potrivesc foarte bine împreună şi noi le putem promova, dar sigur nu depinde numai de noi,...

[...] Apropo de ceea ce am descoperit cu „MobiDécouverte”, noi ne propunem să continuăm acest atelier de design de mobilier şi pe parcursul verii, doar că, normal, nu vor fi neapărat şi copiii care au participat la proiectul WAVE2.

– Ce vă doriţi pentru viitor?

– Ne dorim o şcoală, o şcoală, care să ...