Germanii sunt călare pe „valul verde”

Chiar şi într-o ţară „verde” ca Germania, mobila organică al ultimelor decenii a rămas o nişă de piaţă caracterizată de design fără gust sau concepţii de reciclare idealiste. Totuşi, pentru viitor segmentul şi-a propus să devină un domeniu profitabil al industriei. Acum, când dezbaterea despre comportamentul sustenabil şi activitatea economică este un proiect aflat în curs de desfăşurare, şi high-tech-ul şi-a unit forţele revenind cu un design proaspăt, de calitate, pentru a reîmprospăta ideea de „eco”, culoarea verde revine la modă în forţă. Gama concepţiilor cuprinde de la comodă originală realizată din sertare reciclate şi mobilă construită din hârtie recuperată, până la mobilă senzuală realizată din lemn vechi. Sectorul de retail adoptă modele noi de business pentru a asigura că exploatează la maxim această piaţă de mobilă.
Concepţii între pragmatism şi idealism
Producătorii de mobilă şi dealerii trebuie încă să stabilească standarde uniforme. Nu-i de mirare că termenii „organic”, „mo­bilă verde” şi „design verde” se re­feră la o întreagă serie de criterii care sunt legate nu numai de pro­dusul în sine, dar şi de pro­cesul de producţie şi de originea lor. Există atât produse reciclate, cât şi reciclabile; mobilier din lemn masiv provenit din sursă cu certificat PEFC, sau mobilier din panouri multistrat uşoare; lacu­rile fără solvenţi şi formaldehidă care concurează cu ceara na­tu­rală obţinută de pe câmp „orga­nic”; mo­delul de transport fără carbon şi abordarea „nimic nu se pierde” a consumului şi pro­duc­ţiei locale, etc. Să nu mai vorbim de condiţii de producţie şi de co­merţ neutre din punct de vedere al mediului.
Şi nu în ultimul rând este şi aspectul durabilităţii. În concluzie, mobila cea mai sus­te­nabilă este mobila care durează o viaţă, care chiar tre­ce la urmă­toarea ge­ne­raţie, fără să piardă din farmecul legat de design şi calitate.
Aspecte economice ale mobilei ecologice
Industria de mobilă se confruntă tot mai des cu un fenomen care în alte sectoare este deja ceva obişnuit: consumatorii de­vin tot mai critici, cer informaţii despre compo­nentele produsului, şi ce­rerea se îndreaptă spre materia primă reciclabilă. „Oamenii au de­­venit mai sensibili la modul în care fo­lo­sim resursele lumii, şi caută produse care promit du­ra­bilitate. De aceea există o ce­rere tot mai mare pentru suste­na­bi­litate şi în industria noas­tră”, afirmă Dirk-Uwe Klaas, preşe­din­tele Asociaţiei In­dus­triei de Mo­bilă din Germania. Nefiind impre­sionaţi de multitudinea criteriilor pentru mobila eco-compatibilă, consumatorii au ajuns la conclu­zia că mobila cu adevărat or­ga­nică este din lemn. Pe lângă faptul că este cel mai evident component de mobilă, această materie primă este fără îndoială plăcută. Lemnul este cald, conci­liant, frumos şi du­rabil – şi creş­te în propria noastră grădină.
Să nu aruncaţi nimic!
Materia primă nu este singurul lucru care contează când este vorba de sustenabilitate. Con­form estimărilor Universităţii Teh­nice al Institutului de Cerce­tare a Mediului din Dortmund (INFU) din anul 2008, în jur de 7 milioane de tone de mobilă este arun­ca­tă în Germania în fiecare an; în jur de 90% ajunge la in­cinerare sau în tomberoane cu deşeuri, numai în jur de 10% este recic­lată sau reutilizată. Chiar dacă tot mai mul­te dulapuri de bucătărie care au aparţi­nut bu­ni­cilor se integrează în bucătăriile mo­derne, nu există o structură profesională de comerţ, care este obligatorie dacă această tendinţă de mobilă reutilizabilă revine.
Dealerii de mobilă second hand nu sunt singurii care contribuie la ideea reciclării: sectorul de administrare a deşeurilor poate să joace de asemenea un rol important. Platforma „Zweitsinn” – a îmbrăţişat cauza extinderii acestei nişe de piaţă. Proiectul iniţiat de INFU colaborează cu Industria de administrare a de­şeurilor şi proiectează mobilă nouă din materiale reciclate. Sus­ţi­nut de designeri profe­sio­nişti, Zweitsinn acordă un premiu, Recycling Designer Award pentru designul de mobilă re­ciclată, şi organizează concursuri de design în şcoli. Scopul este de a introduce studenţi din mai multe sisteme de şcoli în problema ecologiei şi de a-i da o şansă să-şi încerce talentul în designul modern. Proiectul spon­sorizat de Fundaţia Germană pentru mediu (DBU) are ca scop nu numai adaptarea la trendul „LOHAS” (stiluri de viaţă sănă­toase şi durabile), care este un fenomen care se adresează mai ales clasei mijlocii şi cu ve­ni­turi mari, ci şi obţinerea de produse durabile, acceptabile pentru un segment mai larg al societăţii.
La ediţia din anul trecut al târgului imm cologne proiectul Zweitsinn s-a remarcat cu un recipient de lungime de 10 m şi înăl­ţi­me de 2,5 m, din hârtie vopsită într-o culoare portocalie ţipătoare, prezentat ca un spaţiu de locuit – amenajat în întregime cu mobilă reciclată.
Concepţii creative de la piaţa de vechituri şi laboratorul de design
Mobila aruncată la gunoi nu este singurul lucru care se poate re­cicla. De exemplu tetierele automobilelor se pot readuce la viaţă ca spătar al scaunelor, clasica cabină de telefon galbenă, care a dispărut din ora­şele germane, poate să reapară în băi private ca şi cabine de duş. Deşeul in­dustrial este de asemenea potrivit pentru a fi reutilizat. Resturi de stofe, lemn sau plastic pot fi folosite pentru a produce scaune, fotolii, sau altele.
Designerii s-au arătat interesaţi de ideea reciclării şi creării mobilei noi din materiale recuperate. Şi nu trebuie să fie neapărat din lemn, pentru a avea valoare ecologică, cum au demonstrat şi două produse prezentate la imm cologne 2009. Designerul olan­dez Sander Bokkinga a găsit o soluţie pentru a utiliza furtunul de grădină pentru colecţia sa de lămpi de podea şi de fotolii. Gru­pul de design din Berlin Ilot Ilov pentru masa mo­bilă „Wannable” a folosit o placă simplă de oţel care se reciclează uşor, de grosime de 1,5 mm, care s-a îndoit peste o cutie de carton obiş­nuită, cu silueta unor picioare turnate. Tot la imm cologne, de­signerul din New York Stephen Burks a prezentat un morman de mobilă Cappellini – cuprinzând şi mesele şi taburetele din fâşii de hârtie, pentru marca Cappellini Love – organizat într-o instalaţie care a avut menirea să ridice întrebarea înţelesului ecologic şi economic al producţiei de masă a mobilei.
Naturaleţe certificată
Ce este o mobilă organică, mai exact? Deoarece nu există o de­finiţie legală pentru acest termen, este în principiu imposibil să se facă o declaraţie clară. Există totuşi încercări să se sta­bilească standar­dele de cali­tate pentru mobila organică, mai ales din partea sectorului de retail. Criteriile sunt ur­mă­toarele: mo­bila ecolo­gică trebuie realizată din materie primă reciclată – ideal este lemn masiv – din surse domestice, sus­te­na­bile; suprafaţa tre­buie să fie tratată cu lacuri pe bază naturală, ceară sau ulei. Pe lân­gă economia de energie pe durata procesului de fabricaţie, se va obţine avantajul de a oferi produsului o suprafaţă cu pori des­chişi, ceea ce duce la o climă pot­ri­vită în spaţiul ocu­pat, aju­tând la obţinerea umidi­tăţii corespunzătoare şi func­ţio­nând ca un filtru. Un alt criteriu este utilizarea nu­mai a accesoriilor de metal care nu sunt mag­ne­ti­ce, pentru a nu afecta câmpul magnetic te­restru natural. Con­sumatorii nu sunt inte­re­saţi nu­mai de păduri şi de a respira aer curat, ci sunt preocupaţi şi de sănătatea lor. Mobila orga­nică este menită să promoveze con­diţia fizi­că bună şi să sporească sănătatea mentală.
Organic nu înseamnă numai potrivit pentru mediu, ci şi potrivit pentru business. Dar un pro­dus se poate considera cu ade­vărat ecologic, dacă este utilizat pe durată lungă. Acest criteriu se poate întâlni şi în cazul mobilei pentru copii: acest seg­ment acum prezintă concepţii de du­rată lungă, cum ar fi Growing table de Pure Position. Datorită picioarelor care se pot înşuruba, masa se poate înălţa cu câte ze­ce cm, astfel poate să înso­ţeas­că copiii pe o durată conside­ra­bilă a vieţii lor. Chiar dacă mobila eco­logică este puţin mai scum­pă, de obicei este rentabilă din punct de vedere financial – şi mai ales în ceea ce priveşte mediul încon­jurător.