Energie din surse regenerabile

Energia influenţează fiecare aspect al vieţii noastre; ea pune în mişcare toate mijloacele de producţie mecanizate, toate mijloacele de transport de care ne servim zilnic. În prezent sursele importante de producere a energiei sunt cărbunele, produsele petroliere şi gazele naturale. Reunite sub denumirea de surse de energie fosilă, aceste resurse sunt epuizabile. Alternativa o constituie trecerea la aşa-numita economie „bio”, în care resursele regenerabile de energie au un rol determinant.
Perspectiva energetică a Agenţiei Internaţionale pen­tru Energie (AIE) confirmă faptul că, în viitor, sursele de energie fosilă nu vor mai fi la îndemână. Motivul principal: epuizarea ză­că­mintelor de produse naturale.
În acelaşi timp, tehnologiile clasice de producere a energiei constituie o sursă intensă de po­luare, prin eliberarea masivă de bioxid de carbon - CO2, prin­ci­palul gaz cu efect de seră, care influenţează schimbările clima­tice. Ca urmare,  investiţiile pe termen lung vor prezenta, în viitor, un mare risc sub aspectul energetic şi al siguranţei energetice.
Politica UE în domeniul ener­getic este orientată astăzi tot mai mult către utilizarea sporită a surselor regenerabile de ener­gie şi eficientizarea lor.
În vederea reducerii emisiilor de CO2, Uniunea Europeană, sem­natară a Protocolului de la Kyoto, intrat în vigoare în 16.02.2005, s-a angajat la acţiuni de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în anul 2012, cu 8% faţă de nivelurile de emisie din anul 1990.
Adoptarea unei serii de măsuri legislative pentru a încuraja păt­runderea pe piaţă atât a tehnologiilor de producere a energiilor din surse regenerabile, cât şi a tehnologiilor de eficientizare ener­­getică a sistemelor existente a reprezentat un prim pas înainte. La nivel european, CE a iniţiat campania de promovare a energiei durabile stabilind printr-un Plan de Acţiune, obiectivele ce trebuie atinse pentru perioada (2005-2008) şi, în perspectivă, până în anul 2012, ambiţiosul plan mergând de fapt până în 2020.
Printre actele normative emise expres pentru acest domeniu se înscrie o recentă directivă „Di­rec­tiva Resurselor Regenerabile de Energie”.
Preocupările multiple din sectorul energetic au condus la apa­ri­ţia şi dezvoltarea a numeroase tehnologii şi proiecte care au ca temă energia produsă din surse regenerabile. Printre viitoarele surse de energie se au în vedere: energia eoliană şi cea solară, aplicaţii geotermale, microhidro­centrale, şi – poate cea mai importantă sursă – biomasa, obţi­nută din sectorul agricol şi forestier (în care se poate in­clude şi sectorul prelucrării lemnului).
Agricultura este lider pentru energie din biogaz. Acesta este obţi­nut prin prelucrarea de­şeu­rilor rezultate în urma procesării culturilor primare şi, încă şi mai important, prin cantitatea de bioenergie şi de hidrocarburi care se realizează prin culturile de rapiţă şi soia, plante cu po­tenţial energetic mare, precum şi prin cele de sfeclă, pentru etanol sau alte tipuri de hidrocarburi (bioetanolul, alături de alte hidrocarburi, va constitui biocombustibilul viitorului).
În România avem resurse mari de producere a biogazului şi hidrocarburilor, dar acestea sunt insuficient valorificate; la fiecare suprafaţă de 0,4 ha folosită în Europa pentru producerea de bio­gaz, în România am putea fo­losi 0,7 ha din suprafaţa desti­nată agriculturii. În plus s-ar putea valorifica terenurile degradate, improprii unei agriculturi de performanţă.
Împreună cu biomasa furnizată de agricultură, silvicultura şi sectorul prelucrării lemnului dis­pune de o importantă cantitate de biomasă lemnoasă constituită din coajă, rumeguş, talaş, resturi rezultate de la croire etc., de ase­meni foarte puţin valorificată. Biomasa lemnoasă este consi­derată chiar o sursă de energie puţin poluantă. Pentru susţinerea unei scheme de dezvoltare a resurselor de energie bio, care au impact major în protecţia me­diului, la nivelul UE a fost ela­borat un Master Plan de Acţiune al Biomasei, cu termen de realizare în anul 2020.
O serie de ţări avansate, pre­cum Olanda şi Austria au înregistrat deja progrese remarcabile în ceea ce priveşte energia rege­ne­rabilă: în Olanda, 2/3 din energia bio este produsă din biomasă.
Fiecare ţară a iniţiat proiecte şi a dezvoltat tehnologii prin care şi-a stabilit, pe etape, ţintele de atins. Cu toate acestea, tranziţia energetică pentru trecerea la eco­nomia bio este un proces destul de dificil. În România, la baza acestei politici stă un do­cu­ment emis încă din anul 2003, care a avut în vedere o creştere progresivă a procentelor de energie bio de la 17,8% – procent stabilit în prezent pentru anul 2020 – şi de 24% stabilit în lumina directivei UE.
România dispune de un impor­tant potenţial pentru producerea de bioenergie din surse regenerabile cu referire la biomasa din lemn, care în viitor va deveni prin­cipala sursă de alimentare a producţiei de electricitate şi de căldură. Dacă se face o compa­ra­ţie cu alte state membre ale Uniunii Europene sau chiar o simplă comparaţie cu statele vecine, preţul pentru energia re­ge­nerabilă provenită din bio­masă ne poate aduce beneficii remarcabile.
În România s-a stabilit un cadru legislativ favorabil producţiei de energie provenită din biomasă. În prezent pentru producerea de energie verde, Legea nr. 220/2008, împreună cu certi­fi­catele verzi care se acordă operatorilor, creează un mediu atrăgător pentru obţinerea de subvenţii pentru fonduri europene în cadrul POS-CCE. În conformitate cu ghidurile prezente, valoarea grantului pentru un proiect este de max. 80 mil. lei, va­loarea eligibilă a proiectului fiind de 70% pentru microîntreprinderi şi întreprinderi mici, 60% pentru întreprinderi mijlocii şi 50% pentru întreprinderi mari. În general, se acordă mai uşor fonduri pentru întreprinderile mici şi milj­locii.
În prezent, Ministerul Mediului are ca sarcină elaborarea unui Master Plan pentru biomasă care are la bază experienţa ţărilor avansate. Planul Naţional de Acţiune privind biomasa, pentru România, va cuprinde un set de date care vor fi preluate din Proiectul BAP-Driver, finantat de UE, aflat în prezent în derulare (2007-2010). Pentru întocmirea acestui plan, România va primi un sprijin substanţial din partea Olandei, beneficiind şi de posibilitatea de a organiza o misiune de studiu specială în Olanda şi o serie de workshop-uri în Ro­mâ­nia. Studiile se vor concentra pe elaborarea unui plan de implementare a bioenergiei, factorii implicaţi în domeniul biomasei, o foaie de parcurs referitoare la modul de dezvoltare a pieţei de biomasă, Master Planul pentru Biomasă întocmit de Guvernul român are la bază principiul uti­lizării integrate, pentru a asigura securitatea alimentară, securi­ta­tea energetică şi protecţia me­diului.
În România, 6% din energie pro­vine din biomasă, dar aceasta este utilizată insuficient. Deşeu­rile de lemn – rumeguş, aşchii de lemn – sunt utilizate drept combustibil în centrale termice. Va­lo­rificarea superioară a surselor regenerabile de biomasă presu­pune gestionarea corectă a deşeurilor de lemn, începând cu acţiunea de colectare şi con­ti­nuând cu transportul şi procesarea acestora. Primul pas îl consti­tuie evaluarea resursei de lemn în scop energetic, întrucât utilizarea deşeurilor de lemn poate constitui un factor de presiune pe piaţa semifinitelor din lemn (PAL, PFL, MDF), o dată cu dezvoltarea centralelor pe bază de biomasă.
De asemenea, este necesară o acţiune mai susţinută pentru colectarea deşeurilor de la locurile unde se produc pentru a da centralelor pe deşeuri de lemn po­sibilitatea de a deveni ren­tabile.
Procesatorii de biomasă tre­buie să fie motivaţi pentru produsele lor pentru ca energiile bio să ia locul celor rezultate prin folosirea surselor neregenerabile. În acelaşi timp, producătorii de biomasă trebuie să dovedească că biomasa comercializată de ei provine din surse regenerabile (durabile).
Este necesară o contribuţie mai activă a specialiştilor, care sunt chemaţi să-şi aducă un aport substanţial la modernizare şi la eficientizarea energiei obţinute din surse regenerabile. Pentru in­dustria lemnului, vor trebui să se dezvolte acele tehnologii care să modernizeze centralele care pro­duc energie termică din deşeuri: va trebui ca aceste centrale să fie echipate cu dispozitive care să sporeasca aportul lor energetic.
De asemenea, este necesară colaborarea mai activă cu fac­torii administrativi şi decizionali pentru ca principalele obi­ective din acest domeniu să fie în­dep­linite în conformitate cu ce­rinţele UE.
Trebuie să subliniem faptul că România se află pe un drum as­cendent, fiind preocupată per­ma­nent să promoveze tehno­lo­giile curate şi să producă energie din surse regenerabile. O măr­turie în acest sens, este faptul că în ţara noastră activează Aso­ciaţia Biocombustibililor din Ro­mânia, iar în luna ianuarie 2009 a avut loc şedinţa de constituire a Asociaţiei Procesatorilor de Biomasă din România, la care gazdă a fost Universitatea „Tran­silvania” din Braşov, iar printre participanţi s-au numărat repre­zentanţi ai Asociaţiei Bio­com­bus­tibililor din România şi Agen­ţia pentru Energie din cadrul Ministerului pentru Climă şi Energie din Danemarca.
În anul 2010 va avea loc prima raportare la UE referitoare la planul de acţiune pentru resursele de energie, prin care România trebuie să dovedescă că în acest domeniu se fac într-adevăr prog­rese şi că prin acţiunile între­prinse până în prezent, ţara noastră se înscrie în jaloanele trasate de utilizarea energetică a biomasei, fără ca acest lucru să creeze un dezechilibru în eco­no­mie, atât timp cât se urmăreşte o politică raţională de exploatare a acestor resurse.