Enigma rolului de proprietar

Sintetizând experienţele dobândite în ultimii 15 ani, pot să afirm cu convingere, că marea majoritate al antreprenorilor nu au cunoştinţe exacte referitoare la rolul de proprietar. Gradul de conştientizare al antreprenorului în legătură cu propria persoană, cu rolul îndeplinit, cu scopurile şi intenţiile lui diferă foarte mult, şi este interesant că, cu cât este cineva mai conştient în legătură cu aceste probleme referitoare la propria persoană, cu atât are succes mai mare.

Îi admir mult pe fondatorii şi managerii întreprinderilor mici şi mijlocii, deoarece ei au realizat ceva pornind de la zero, şi în opinia mea aceasta este cea mai importantă caracteristică a lor în calitate de antreprenor. Proprie­tarii fondatori sunt cei care adună resursele necesare începerii producţiei, şi  toate cele necesare în vederea obţinerii venitului, asigură loc de muncă şi viitor pentru oameni, familii, şi activitatea lor generează o parte semnificativă din PIB. În acelaşi timp ei asigură stabilitatea unei economii.

Din păcate există şi cei care procedează invers, deci încearcă să reducă acel ceva la zero. Ei sunt cei care sunt nervoşi, când cineva creează un lucru inteligent. Ei sunt cei care, cu un sisteme de impozite şi taxe inadecvate, cu birocraţie, vor să încetinească, să oprească firmele aflate în dezvoltare.

 

CARE ESTE ROLUL PROPRIE­TARULUI FONDATOR?

Pentru a putea opera cu succes în această calitate, trebuie să înţe­le­gem rolul proprietarului.

Ce este deci proprietarul?

El este sursa, de la el porneşte tot ce este legat de firmă, de exemplu chiar şi ideea de a înfiinţa firma. El determină cu ce produse şi servicii să apară firma. El defineşte piaţa ţintă a firmei, direcţia în care îşi va îndrepta activitatea. El stabileşte strategiile firmei, determină preţurile, structurile de activitate, şi multe altele. ªi nu în ultimul rând el asigură mijloacele necesare începerii activităţilor. În caz ideal fondatorul stabileşte bazele firmei, şi astfel se asigură că firma, pe măsură ce se dezvoltă, urmăreşte o structură bine gân­dită şi corect elaborată. O astfel de bază poate fi de exemplu: antreprenorul anunţă că scopul firmei este de a fi lider pe piaţă în ţara respectivă; sau determină în prealabil structura în care firma trebuie să funcţioneze; sau stabileşte directivele care determină activitatea de comerţ a firmei.

Acesta este „un teren de joacă” pentru antreprenori, unde au posibilitatea să creeze liberi. Multă lume însă nu ştie ce să facă cu această „libertate de creaţie” şi punerea bazei firmei lor reprezintă o problemă serioasă. Dar fără bază nici o casă, nici o firmă nu se poate construi astfel încât să fie stabilă, deci pe termen lung cu siguranţă nu se vor putea dezvolta. Din păcate numai puţini dintre antreprenori stabilesc aces­te baze corect, şi puţini sunt capabili, adică pregătiţi să pună bazele unei firme, cu toate că acest procedeu se poate învăţa.

 

CE DEPINDE DE O BAZĂ SOLIDĂ?

O firmă se poate concepe în foarte multe moduri. Există însă anumite funcţii, care sunt indispensabile pentru activitatea firmei. Putem să comparăm firma cu organismul uman: trebuie să aibă un sistem nervos, o inimă, plămâni, un sistem circulator, indiferent dacă persoana este un funcţionar într-un birou sau campion la haltere. ªi o firmă are o structură, are funcţii de bază, care nu se pot trece cu vederea, deoarece dacă aceste funcţii se omit, foarte repede se ajunge la prăbuşirea şi eşecul firmei. Cei care bun bazele firmei corect, o îmbunătăţesc permanent şi dezvoltă fundaţia firmei, vor fi capabili să crească, să răspundă provocărilor. Dacă cineva ştie cum se face o treabă bună, poate să o transpună şi în practică. Cu cât ştie cineva mai bine, cum se gestionează în mod eficient anumite domenii ale firmei, cu atât va şti mai bine cum să le organizeze şi să conducă activitatea acestora. Acest lucru este adevărat şi invers, deci acele domenii pe care nu le cunoaşte, nu vor funcţiona corect până când nu-şi însuşeşte cunoştinţele necesare legate de acestea, şi nu începe să le pună în aplicare.

Deci însuşirea cunoştinţelor necesare este de importanţă majoră din punctul de vedere al dezvoltării unei firme, deoarece de aceasta depinde, dacă proprietarul reuşeşte să organizeze corect domeniul respectiv, sau chiar activitatea întregii firme. Mai mult, de aici rezultă că scopul cursurilor de pregătire este punerea în aplicare a cunoştinţelor. Să vă prezint un exemplu: dacă eu nu sunt calificat în domeniul comercial, atunci nu voi putea deţine controlul la o negociere cu un client, şi fără a deţine controlul, lucrurile vor fi lăsate la voia în­tâmplării. Iar dacă lucrurile se întâmplă aleatoriu, atunci şi producţia mea şi venitul meu vor fi la fel. Nu este foarte promiţător, nu? Sau dacă nu reuşesc să ţin sub control aspectele financiare ale firmei mele, atunci să nu mă mir că firma poate să ajungă la faliment.

Dacă nu eu controlez activităţile, atunci anturajul va prelua controlul, şi este bine cunoscut faptul că anturajul nu lucrează în avantajul meu! Experienţa arată că numai acele firme pot să se dezvolte şi vor avea succes, care în afara unor avantaje specifice sunt caracterizate şi de următoarele proprietăţi comune:

• au încercat să ofere pieţei numai produse de cea mai bună calitate,

• au încercat să funcţioneze cinstit,

• au participat în continuu la cursuri de specializare, şi au pus în aplicare ceea ce au învăţat,

• şi-au instruit colegii şi persoanele din conducere,

• au lucrat pe baza unor reguli bine determinate.

Au recunoscut că succesul, dar şi eşecul firmei lor depinde de ei, deci nu au dat vina pe alţii, de ex. pe guvern, pe criza economică, pe concurenţă sau pe soacră.

Este interesant faptul că au caracteristici comune şi cei care au rămas firme mici, sau s-au desfiinţat. Merită de examinat aceste caracteristici, pentru a şti ce trebuie evitat:

• scopul lor este de a trage pe sfoară clienţii,

• nu s-au perfecţionat, nu au participat la nici un curs, şi din acest motiv nu au organizat eficient activitatea unor domenii ale firmei,

• au acordat mai multă atenţie ocolirii taxelor şi impozitelor, de­cât producţiei, sau clienţilor,

• tot timpul dau vina pe alţii în cazul unui eşec (ţara, guvernul, concurenţa, criza mondială, etc.)

În mod evident există o legătură între anumite puncte şi succesul sau eşecul antreprenorului. Totul depinde de o singură decizie: tu care drum vrei să-l alegi?

 

CE RESPONSABILITATE ARE PROPRIETARUL?

O firmă se dezvoltă în măsura în care proprietarul ei „decide în sine”. Ceea ce înseamnă că depinde de cât de bine s-a stabilit strategia firmei în diverse do­menii, cât de bine s-au stabilit paşii de lucru, care vor duce la dezvoltarea firmei. Există o legătură foarte interesantă şi utilă, care ne ajută să înţelegem afirmaţia de mai sus:

Totul s-a creat de două ori – mai întâi în teorie, apoi în practică.

Să vedem un exemplu:

Acesta este un mouse, un accesoriu pentru calculatoare. Crezi că a fost realizat din întâmplare, sau a existat cineva care l-a proiectat în prealabil? Pentru a realiza desenul proiectului oare a fost nevoie de o „poză” în mintea cuiva, al unei persoane care şi-a imaginat această formă? Sau poate componentele mouse-lui au plutit în aer în mod aleator, şi din greşeală au format un mouse?

Luând în considerare toate acestea, ce crezi că a influenţat dezvoltarea firmei tale? Vecinul, situaţia economică defavorabilă, sau guvernul, sau propriile TALE idei în legătură cu înfiinţarea şi conducerea firmei? Ideile proprietarului sunt principalele elemente determinante în activitatea şi succesul firmei.

În general situaţia este următoarea:

Totul este determinat de idei: şi activităţile, şi prin acestea şi rezultatele. Când o idee este corectă, atunci şi activitatea urmată este în ordine, şi vei obţine rezultatul dorit. Bineînţeles şi invers este adevărat, când o idee este greşită, atunci şi activitatea care o urmează este greşită şi „răsplata” va fi un rezultat nedorit. Când o persoană nu are idei în legătură cu o problemă, anturajul decide cursul evenimentelor, şi rezultatul la care se ajunge. Când nu există idei, nu există nici control, deoarece evenimentele, situaţiile create nu au o bază de comparaţie.

Se pune întrebarea: cum se ajunge la ideile corecte?

Aceasta este esenţa studiilor, cursurilor de perfecţionare! A ajunge în posesia unor idei, cunoştinţe cu ajutorul cărora poţi să pui în practică tot ce ai învăţat. Trebuie să obţii aceste cunoştinţe legate de activitatea firmei tale, şi trebuie să le transmiţi persoanelor din conducerea firmei şi angajaţilor. Este responsabilitatea proprietarului să se perfecţioneze în mod permanent, să intre în posesia unor cunoştinţe noi, care se pot pune în aplicare, şi să transmită aceste cunoştinţe persoanelor angajate în firmă. Trebuie să spun că acest lucru este cel mai neglijat subiect al antreprenorilor, chiar dacă probabil reprezintă cele mai bune oportunităţi, cele mai multe economii, cei mai mulţi bani. Ce ar însemna pentru tine, dacă colegii tăi ar îndeplini mai multe sarcini, şi ar putea să le rezolve independent?

(continuarea în ediţia următoare)